pe o raza de luna
E noapte cu luna plina, care abia se intrevede printre norii iviti odata cu lasarea serii. Se vad lumini la geamuri, in curti s-au aprins beculetele brazilor, iese fum pe cate-un cos, desi nu e foarte frig inca…Si totul e inconjurat de lumina portocalie a lunii, care te invaluie, te poarta intr-o poveste sau te face sa regreti ca nu traiesti nici una, te intristeaza, te bucura, iti strabate gandurile si te epuizeaza.
Pe cat e de frumoasa, pe atat e de ingrata luna asta. Ai privi-o ore in sir, strabatand cu ea universul pe care ti-l infatiseaza, sau ai vrea sa fugi de ea, de influenta malefica, de tumultul pe care ti-l transmite, de frustrari, de revolta, de lacrimi. Nu e doar un disc perfect rotund care te absoarbe prin perfectiune, ci e expresia tuturor gandurilor tale contradictorii, intr-o noapte de decembrie, cand nici sa strigi nu mai ai putere. E un patefon stricat, la care insisti sa pui discul in virtutea inertiei. E dorinta de a scapa sau de a urla lumii intregii ce ai in suflet. Dar nu e si calea…
Te-as lua de mana intr-o noapte ca asta, doar sa-mi stai alaturi. Sa ne plimbam pe-o strada cu multe lumini si in capat sa se intrezareasca luna, sa fugim razand spre ea, sa ne ascundem, sa ne jucam, sa mergem unul langa altul, mai incet, mai repede, veseli, seriosi, sa ne pierdem si sa ne regasim mereu sub o raza de luna. Sau langa un felinar vechi, de poveste. Povestea noastra, de iarna, cu luna plina, cu rasete si joc, cu priviri, fara limite, fara reguli, fara ceilalti.
Poate, vreodata, intr-un alt anotimp, cu alta luna…Acum pare doar o poveste, si e prea departe. Dar povestile pot deveni realitate, atunci cand visezi pana la cer!
