Cronica de teatru: Iubiri interzise sau spovedania sufletelor

Teatrul National si-a propus, cel putin aparent, sa rupa conventiile . Stagiunea aceasta, un regizor japonez (Yukio Mishima), a pus in scena doua piese din teatrul No.

Prima piesa, Hanjo, si totodata primul triunghi amoros, ni-i prezinta pe Hanako (Kana Hashimoto), Jitsuko (Teodora Mares) si Yoshio (Marius Bodochi). O tanara gheisa parasita de iubitul sau, care isi petrece zilele asteptandu-l intr-o gara. O pictorita frustrata, trecuta de prima tinerete, care se alimenteaza din suferinta celorlalti si un surogat de cavaler indragostit, sosit sa isi recupereze amorul pierdut.

Monologul care deschide piesa ii apartine Teodorei Mares, al carei joc cade, inca de la primele replici, in registrul kitsch-ului. Kana Hashimoto, incearca sa fie mereu naturala, insa este depasita de hatisul de sentimente pe care il traieste. Reuseste, insa, intr-o limba pe care nu o stapaneste, sa ilustreze corect ratacirea sentimentala si aparenta razvratire impotriva binefacatoarei sale. Marius Bodochi e un logodnic spasit, care doar spune ca e nerabdator sa isi vada iubita, insa uita sa ne mai arate. Hanako trebuie asadar sa aleaga intre asteptarea perpetua si iubirea regasita. Va ramane prizoniera artistei blazate, garantul unei fericiri absurde si artificiale. Noul ei stapan era Jitsuko, iar credinta si traditia lui Hanako nu i-ar fi permis niciodata sa o abandoneze. Iata, de fapt,tragismul eroilor japonezi.

Odata cu Seijo, registrul ramane acelasi, dar se schimba perspectiva asupra iubirii. Avem o curtezana – Fumiko (Carmen Ungureanu), fratele ei – Yuichi (Marius Manole) si iubita acestuia – Natsuko (Brandusa Mircea). Yuichi isi deruleaza existenta prin subjugarea sorei sale – pentru a-i intretine capriciile, Fumiko ajunge chiar sa se prostitueze. Ca toate lucrurile nepermise, placerea sadica de a-si persecuta sora are un alt substrat: o iubeste cu patima. Dar o astfel de indrazneala ar insemna excluderea sociala, iar pentru el este stigmatul unei om fara personalitate, ceea el nu ar acepta in veci. Singurul mod de a-si exprima dragostea este chiar opusul ei. Nu se va opri insa aici. Yuichi vrea sa plece din casa parinteasca si sa se casatoreasca. La drum nu poate pleca decat liber de orice legatura cu trecutul, iar moartea sorei apare drept unica solutie.

Fumiko ramane o sfanta (caci asta inseamna “seijo” in limba japoneza) pana la capat. Nici o clipa nu isi invinovateste fratele, este resemnata si iubitoare. Am descoperit-o astfel pe Carmen Ungureanu, care este exact omul potrivit in rolul potrivit. Greul acestei parti il duce, insa, Marius Manole, eroul tragic, condamnat sa ispaseasca suferinta unui sentiment interzis. E un amestec indescriptibil de amant jucaus, barbat cu orgoliul ranit incercand sa il recupereze, fiu ramas prea devreme fara iubirea parintilor si asasin. Pe toate le exprima intr-un joc sublim, printre lacrimi – ale lui si ale spectatorilor.

Ce tulburatoare trebuie sa fie lumea de dincolo, cate mistere trebuie sa ascunda…cele doua istorisiri sunt confesiunile celor care au trecut pragul ireversibil. Ne este interzis sa patrundem in acele sfere, dar avem privilegiul de a asculta glasul sufletelor neimpacate…

Brandusa Mircea, Marius Manole, Carmen Ungureanu

Brandusa Mircea, Marius Manole, Carmen Ungureanu

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s