Gheorghe Dinica

Acum trei ani si un pic l-am cunoscut pe Gheorghe Dinica. 26 octombrie, lansarea MGM in Romania, iar domnul Dinica imi confirmase participarea la eveniment.

E deja 19:00, trebuie sa inceapa festivitatile, dar nu e totul gata: postere care inca nu s-au lipit, probleme de sunet, covorul rosu nu se aseaza…In toata nebunia, vad o masina care soseste. Colegii incep sa susoteasca, mirare, emotie, ma cheama, fug la intrare. Au sosit domnul si doamna Dinica. Distinsi, eleganti, simpli in acelasi timp. Doamna Gabriela ni-l “preda” pe domnul Dinica, dumneaei nu poate ramane, si ne roaga ca la final sa ii chemam un taxi maestrului, pentru ca nu ii plac telefoanele mobile, deci nu are si nu poate sa sune.

Uite asa am ramas eu singura cu domnul Dinica, pret de un sfert de ora. Intai m-am simtit groaznic pentru ca inca nu puteam sa incepem si el mi-a spus: “Da, eu va inteleg, dar daca am fost invitat la o anumita ora, eu vin la timp”. Dar nu a contat dupa aceea. Am avut timp sa stau langa el, sa ii vorbesc, sa il ascult. M-au uimit amabilitatea si blandetea cu care s-a oprit sa discutam, faptul ca ma asculta si ma facea sa cred ca ne cunoastem de o viata. In fapt, asta e si apanajul actorului, nu? Sa fie hic et nunc.

Am vorbit despre teatru, normal, m-a incurajat in nebunia mea pentru teatru, am rememorat “Dansand pentru zeul pagan” si “Take, Ianke si Cadar”…Era fericit sa auda despre oameni care merg la teatru. Apoi m-a intrebat ce actori mai vin la eveniment si era nerabdator sa ii vada.

Inainte de spectacol, a fost de acord sa facem cateva poze.

dinica

dinica2

Atunci mi s-a confirmat ca domnul Dinica e un om minunat, ca te face sa te simti bine oricat de neinsemnat ai fi pe langa el si ca te copleseste cu generozitatea lui enorma. Pentru mine va fi mereu un personaj de poveste care intr-o seara de toamna m-a lasat zece minute sa intru in povestea lui si sa fiu, chiar daca la o scara infima, parte din frumusetea pe care o purta mereu in juru-i.

PS-Desi se spune ca actorii nu sunt personajele pe care le interpreteaza, cred ca domnul Dinica era macar o parte din Cadar. Iata ce spunea el insusi intr-un interviu:

“Replica lui Cadar, pe care l-ati jucat dvs, “ovrei, crestin, mahomedan, tot una estem”, este una din cele mai celebre replici rostite pe scena in Romania. Are nevoie societatea romaneasca de mai multe caractere cum este Cadar?

G.D.:Cadar e un personaj aparte si unul dintre cele mai bune roluri ale mele. Am avut onoarea sa urc pe scena alaturi de nume mari, de actori numai unul si unul. E normal ca societatea romaneasca sa aiba nevoie de oameni precum echilibratul si amuzantul Cadar. Din pacate ei sunt din ce in ce mai putini, sunt pasari rare.”

Advertisements

One thought on “Gheorghe Dinica

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s