idee de toamna

Un text scris in primele zile ale lui august, cand inca era vara…

E inca august si se simte toamna, in fiorul serilor si racoarea diminetii. Ploua si e rece o saptamana intreaga, apoi vine iar arsita unei zile, ce se topeste repede in noapte. Miroase inca a mare peste tot, se resimte atractia nebuna a apusurilor estivale si a serilor petrecute pe plaja. Dar, undeva in suflet, stiu ca nu mai e la fel. Si luni intregi de-acum inainte voi duce dorul de soare, de vant, de apa sarata, de nisip torid, de rasete pana in miez de noapte sau soapte in lumina diminetii.

Llanca, Girona

Vine toamna si amintirile dau navala in suflet, ma copleseste dorinta de casa, de plimbat pe aleile din parcul copilariei sau pe Lipscani, de calcat pe covor de frunze rosii, de privit soarele printre ramurile copacilor aproape uscati. Ajung seara acasa si aerul brazilor din jurul casei ma trimite direct la peste 3000 km distanta, acolo unde mergeam acum cativa ani, unde ma trezeam dimineata si pe geam se zareau muntii, ceata si in jur era atata liniste…

Poate suna banal, dar toamna, mai mult ca orice anotimp, aduce cu ea melancolie, tristeti si bucurii trecute, momente care nu se mai intorc, oameni si atatea altele. Ea insasi e madeleina lui Proust, care ne trimite pe fagasul (ingrat, uneori) amintirilor. Si atunci, parca as fugi acasa, m-as trezi de dimineata in casa bunicii si as pleca la piata, de unde m-as intoarce cu cele mai frumoase flori. Apoi pranzul in bucataria acum racoroasa si o ora de somn in sufragerie, unde e o biblioteca intesata de carti si unde miroase a parfum de epoci trecute. Si vine dupa-amiaza/seara, cand Cismigiul asteapta la doar un sfert de ora de mers pe jos. E parcul drag sufletului meu, in care nu merg decat rar acum – tocmai din cauza amintirilor. Dar acum mi-e tare dor si as vrea sa revad “Buburuzele”, sa mananc vata de zahar, sa ascult fanfara militara…

Cismigiu toamna

Cu ce alai vine toamna si prin cate experiente ne poarta! Dar, curios lucru, de data aceasta nu imi e frica de ea si vreau sa vina. Dar e inca vara, e soare si adie briza, iar marea azi ma asteapta. Pentru un spectacol de teatru…pe care il iubesc atat de mult. Si toamna stagiunile se deschid din nou…poate de asta astept atat venirea ei…

Empuries cap al tard - Marina Bakalulis i Casandra Lungu

Empuries cap al tard - Marina Bakalulis i Casandra Lungu

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s