a fost odata – todos los santos, Instituto Cervantes

Scris pe 1 noiembrie…

Azi a fost (si inca mai este, pentru cateva ore) ziua tuturor sfintilor: tous saints, todos los santos, all saints…desi e o zi libera aici in Spania, am lucrat si nu am putut sa merg la nici unul dintre evenimentele organizate in Madrid. Sincer, pana acum cateva minute nici nu imi amintisem ce zi e azi…

Dar am iesit la o scurta plimbare si declicul s-a produs. Afara era putin rece, dar placut, covor de frunze la trecerile de pietoni, care fasaia proustian sub picioare, unele cafenele deschise, prin geamurile carora se vad mesele frumos aranjate, dar goale, un balcon la care se vedeau un tata cu cel mic in brate, intr-o lumina verzalie. In atmosfera asta balzaciana, am sarit inapoi in timp cativa ani, la Institutul Cervantes, la petrecerea de 1 noiembrie – Todos los Santos.

Nu mi-am mai adus aminte tot flow-ul evenimentului de atunci, dar stiu ca fusese ales Mexicul ca tara ilustrativa la editia aceea. Toata curtea interioara era decorata cu hartie colorata si ghirlande, iar in mijloc era asezat altarul specific acestei zile, pe care il dedica mortilor. Si batea vantul, ca si acum…venisera ambasadori, consuli, Ioana Zlotescu, fosta directoare a Institutului, doamna Antoaneta Ralian si atatia altii, care lucrau si ei in ziua aceea si au hotarat sa celebreze in felul acesta. La final ne-au servit covrigi si un fel de lapte, putin dulce, cu un fel de cereale, un amestec tipic mexican de 1 nov.

todos los santos

todos los santos

Pentru cateva minute, eram intre doua planuri diferite: fizic pe strazile Madridului, cu sufletul in curtea mica si intima din strada Marin Serghiescu, sediul institutului. Deodata am zarit o vitrina chic, ce se numea Efimeras. Se poate un nume mai inspirat pentru o florarie?!? Mutatis mutandis, cam tot la fela sunt si momentele ce ne raman intiparite mereu in suflet…la doua magazine mai incolo, o vitrina cu articole pentru casa, unde atarnau, parca special sa ilustreze tocmai zadarnicia mai sus amintita, cateva lampi cu aplicatii de luni, funde si beculete de sarbatoare. Semanau cu hartiile colorate ale mexicanilor, adaptate la contextul in care eram eu.

Ultima imagine a calatoriei mele interioare era lumina din curte si bucuria tuturor. Inainte de intrarea in hotel e o mica fantana arteziana, deschisa chiar si la ora asta, o fi fost vreun semn. Nu are nimic deosebit, in afara de luminile, care alaturi de zgomotul apei in cadere, au un efect fie de candela aprinsa in lacrimi, fie de bucurie a celebrarii vietii. Astazi am ales ultima interpretare si, pana cand trece efectul, traiesc un moment de fericire…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s