noiembrie

text scris anul trecut, spre sfarsit de noiembrie

Luna in care m-am nascut

A inceput acum 22 de zile. E luna de toamna, de vreme capricioasa, de ploi interminabile care agaseaza auzul, dar elibereaza sufletul de angoase si framantari. E luna dinaintea Craciunului, cand, sfios, spre final, incep pregatirile pentru toata sarbatoarea de lumina si candoare ce urmeaza. Cand, de fapt, nu ar trebui sa fie nimic, ci doar fiorul vantului care poarta povestea frunzelor cazute…

E luna de teatru, de festivaluri, de premiere, de neliniste creatoare si de tumult in lumea artelor. E luna Festivalului National de Teatru, cand se intalnesc montarile frumoase, dar si ratarile, din toata tara, cand ne intalnim cu spectacolele pline de forta si energie ale celor din afara, cand se cern orgoliile teatrului romanesc si cand, din pacate, inca se vede provincialismul unora. E Temporada Alta in Catalunya, cu spectacole sublime din toate colturile lumii.

Da, e luna artelor. Si in luna asta m-am nascut si eu. Spre sfarsit, greu, zbatandu-ma, aproape nemaiajungand. Am venit asa, pe final, insa nu obosita. Plina de putere, de dorinta, de pasiune si daruire. Poate pe undeva s-a strecurat si putin talent. Daca nu, in mod cert a existat ambitia nemasurata atunci cand imi propun ceva.

Anul acesta de ziua mea tocmai asta imi propun: ca la anul, de ziua mea, sa fiu si eu in lumea artelor, sa fiu poate unul dintre artistii FNT sau Temporada Alta, sa pot sa fiu acolo, pe scena, si sa daruiesc toata energia asta fabuloasa pe care o simt in mine, sa impartasesc nazuintele cele mai profunde, sa fac oamenii sa rada, sa planga, sa intre pentru cateva ceasuri in universul hic et nunc pe care il creeaza teatrul si care poate, uneori, schimba vieti si destine.

E luna mea si va fi ziua mea. Voi fi acasa, alaturi de oamenii pe care ii iubesc cel mai mult si a caror pretuire o simt, acasa unde imi doresc din tot sufletul sa fiu. Voi simti iarasi dorul naprasnic si care nu inceteaza niciodata dupa o bunica din povesti, fara seamna intre bunici sau intre oameni, de la care am invatat atatea lucruri bune si ale carei sfaturi imi calauzesc acum pasii.

Voi merge la teatru, locul care parca a devenit sfant pentru mine si de unde nu as vrea sa plec niciodata. Locul care vreau sa imi fie prieten pentru totdeauna si in care simt lumea mai buna si ca totul e posibil, doar prin rostirea unui cuvant sau printr-o privire.

Autumn Day

Lord, it is time. Let the great summer go,
Lay your long shadows on the sundials,
And over harvest piles let the winds blow.

Rainer Maria Rilke.

In acest an, adaug videoclipul asta. In zilele urmatoare voi reveni si cu gandurile aferente si cu schimbarile petrecute intr-un intreg an…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s