intre lumina si umbre

Nota de anul trecut, pe 3 aprilie, in Sambata Mare.

Zile de post si de iertare, timp de reflectie si de pocainta sau timp pentru suflet si impacarea cu sine. Soare cald de primavara si vant hoinar printre copaci parca ascund marea tristete a lumii. Sau poate, dimpotriva, pregatesc decorul nestavilitei furtuni. E timp de muguri infloriti, e timp de verde, timp de pocainta si noi inceputuri.

Context prielnic cu personaje proaste?!? (Asa) s-ar parea. In cotidianul atat de prozaic, nici urma de smerenie sau de regret. Nici o intentie de regasire sufleteasca si reinnoire de drumuri. Prin hatisul de corpuri ambulante, spiritele parca nu mai au loc. Totul e material si sterp, e hic et nunc inteles gresit, e un pariu prost facut al societatii cu ea insasi.

Putem sa cumparam frenetic? Da. Putem sa ne calcam in picioare la promotii? Negresit. Putem sa mancam fara stavila? E un fapt deja. Dar ciclul vietii nu iarta. Cand roata se intoarce, mutatis mutandis, vom fi interogati, iar altii ne vor da sentinta. V-ati calcat in picioare mandria ca sa dati hrana sufletului? Nu prea. Ati cumparat putin ca sa daruiti altuia pentru care ar fi insemnat mult? Cand uitau ceilalti.

Singurul lucru de care ne va parea rau la sfarsitul vietii e ca va fi fost prea scurta. Atunci, de ce sa nu incercam sa facem lucruri bune si frumoase?
Cred in puterea nestavilita a sufletului uman de a invinge. Cred ca niciodata nu e prea tarziu sa iti para rau. Cred ca macar o data pe an trebuia sa ne uitam inauntrul nostru si sa daca am putrezit sa incercam sa ne curatim. Intr-un cuvant: cred.

A crede inseamna a crea. A crea un zambet unde durerea lasa urme. A ne (re)crea cand stereotipia ne transforma in unelte. A crea lumina in intunericul nestiintei. A crea valoarea pentru a cinsti astfel sufletul si inteligenta umane. Candva ni s-a spus ca omul e scop si nu mijloc. Asadar, sa nu fim mediul prin care raul sa triunfe, sa nu fim colportorii uratului si sa nu confundam sufletul cu o moneda de schimb.

E sambata dinaintea Sfintelor Pasti. Omul si rolul lui creator sunt insusi scopul acestei zile. Sa iubim Lumina si pe Cel care ne-a daruit-o. Sa suferim pentru urat si rautate, incercand sa le indreptam. Caci altfel, asa cum Iisus a cazut din conditia de Divinitate, devenind om, noi riscam sa cadem din conditia de oameni. Iar doua Invieri nu sunt posibile.

Sa fim buni si curati si sa iubim aceasta furtuna de Lumina si speranta care vine mereu sa ne salveze. Christos a inviat!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s