Teatrul Maria Filotti, Braila – la limita existentei

Marius Manole nu mai scrisese de foarte mult timp pe blogul lui. Azi are un post nou – despre situatia de la Teatrul “Maria Filotti” din Braila. E trist, tare trist. De fapt, nici macar atat – e jenant, doare, si da, iti vine sa plangi ca traiesti intr-o tara in care pe cultura nu se dau nici doi bani si nimeni nu arata nici cel mai mic interes.

De cateva saptamani urmaresc articolele din presa, comment-urile de la Petitia Online creata, parerile iubitorilor de teatru, pe Facebook…Pe hartie sau pe suport electronic, toti suntem plini de idei si avant, am fugi la Braila in doi timpi si trei miscari ca sa ne manifestam, am muta muntii din loc. Dar, la momentul adevarului, oare cati ne-am mobiliza, realmente?

Nu mai traiesc de cativa ani in Romania, dar vin des. Si de fiecare data ma doare din ce in ce mai mult. Pentru ca nu e respect pentru nimeni si nimic, pentru ca educatia si cultura sunt privite cu dispret, pentru ca daca te intereseaza teatrul sau lectura sau cultura in genere pari un snob sau un freak, pentru ca nu mai sunt repere, pentru ca oamenii misto nu au recunoasterea pe care o merita…Traiesc intr-o tara unde oamenii ies in strada si organizeaza adevarate tabere de indignati in pietele din principalele orase, unde s-a incercat blocarea unui Consiliu al Parlamentului, unde, bref, se iese masiv in strada. La noi, se pare ca nu mai exista forta, nu mai exista demnitate – acceptam cu placere orice nedreptate, nu mai e apetenta pentru nimic? Doar pentru indiferenta? As vrea sa cred ca nu!

Teatrul Maria Filotti din Braila e un loc special, cu actori frumosi si indragostiti de profesia lor, cu spectacole premiate international, cu adolescenti si tineri care merg(eau) saptamanal la teatru, cu un aer de poveste, cu magie….Si toate sunt pe cale de disparitie pentru ca la conducere e, ca in atatea cazuri, persoana nepotrivita. Cineva pentru care nu arta conteaza, ci doar ambitiile personale. Se pierde o institutie, se pierd emotii, se pierd sali pline de spectatori incantati si transformati de adevarul unor spectacole, se pierde sansa de a da unor copii o educatie culturala, se pierd destine, se pierde speranta. Oare chiar nu putem sa facem nimic? Eu cred ca da. Cu mult efort, cu batut la usi, cu indarjire, cu dragoste nebuna de meserie, cu seriozitate, cu sclipire in ochi si cu determinare.

PS – Nu uitati sa semnati petitia online!

PPS – Cand am fost la “Maria Filotti”, am facut cateva poze in foyer. Una din ele este cea de mai jos – sper din tot sufletul sa ramana doar un decor original!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s